A treia vizita de proiect: Sibiu
A treia vizita de proiect a avut loc in Sibiu, Romania. Am sosit duminica, 21 octombrie 2012 si am plecat sambata, 27 octombrie 2012 (unii chiar vineri).
Aceasta este galeria foto a acestei saptamni
Si acesta este slideshow-ul cu imagini selectate:
Duminică, 21.10.2012
Toți participanții au ajuns în Sibiu- unii dintre noi au fost norocoși
pentru că am aterizat la aeroportul din Sibiu, care este situat în mod
convenabil în apropierea orașului, în timp ce unii au călătorit un drum lung cu
autocarul după ce avionul lor a aterizat la București. Am fost cu toții
întâmpinați cu căldură de gazdele noastre din România și ne-am bucurat să îi
cunoaștem la rândul nostru. Au fost foarte prietenoși și primitori, iar noi
ne-am simțit cu adevărat ca acasă.
Luni, 22.10.2012
Ne-am reunit toti, dimineata, la Colegiul Național “Gheorghe Lazăr”, școala
noastră parteneră, și am făcut un tur al acesteia îndrumați de coordonatorul de
proiect din România, Corina Pavelescu. Am admirat coltul dedicat proiectului Comenius,
unde fiecare dintre cele cinci țări participante avea un panou cu fotografii și
citate sau poezii în limbile native.
Apoi a urmat deschiderea oficială a
vizitei de proiect în sala festivă. În locul tricourilor de proiect echipa
românească a pregătit cravate! Imprimate cu emblema vizitei de proiect din
Sibiu, cravatele argintii au fost
o sursă de amuzament pentru că mulți dintre noi nu au știut să le facă un nod,
dar cu puțin ajutor din partea profesorilor și a unor elevi îndemânatici, cu
toții am arătat foarte chipeș într-un final.
După pauza de cafea bogată în prăjituri și alte dulciuri, am mers la
impresionanta primărie a orașului, unde am fost întâmpinați de primarul
Sibiului, Klaus Johannis. Utilizând o engleză excelentă, acesta a ținut un
scurt discurs despre importanța proiectelor ca și al nostru, evidențiind
poziția tolerantă a Sibiului menținută de secole, cum ar fi faptul
că bisericile aparținând diferitelor culte sunt situate pe aceași stradă ca o
dovadă a respectului cetățenilor pentru alte credințe.
Atelierul de teatru a început după-amiaza și a fost condus de profesoara de
teatru Lorelei Gazawi, cu ajutorul Corinei Pavelescu și al Danei Săcelean. Am
făcut exerciții de încredere și am inventat propriul nostru marș, mai mult, am
făcut un exercițiu de pantomimă în care am încercat să arătăm că am fi avut un
geam de sticlă în fața noastră. Acesta a stârnit multe râsete la început, însă
am devenit din ce în ce mai buni pe parcurs.
În acea seară, ne-am întâlnit cu toții pentru
cină la restaurantul Kontiki. Am urmărit un spectacol de dans popular pregătit
de grupul din România (printre care și câtiva elevi participanți) acompaniat și
de muzică live. Toate celelalte echipe au pregătit la rândul lor scurte momente
artistice (dansuri, cântece, scenete), toate fiind interesante și amuzante
pentru spectatori.
Marți,
23.10.2012
Am continuat
cu atelierul de teatru toată dimineața, lucrând la marșul nostru și la
exercițiul de pantomimă, însă de data aceasta a trebuit să ne imaginăm că
suntem blocați într-un cub de sticlă. De asemenea, am fost familiarizați cu
personajul domnitorului Vlad Țepeș (secolul al XV- lea) și cu fraza de care
oamenii se folosesc până și astăzi pentru a-i cere ajutorul: “Unde ești tu
Țepeș, Doamne?”
După prânz, am
fost invitați să urmărim o piesă de teatru la rândul nostru - și ce piesă
neobișnuită! Actorii profesioniști au jucat înăuntrul unui tramvai care mergea
către un sătuc din apropierea Sibiului unde am coborât, iar piesa a continuat
în fața tramvaiului și în drumul de
inapoiere în celălalt vagon. Piesa de teatru se numea “Un tramvai numit
Popescu” și a fost fascinant să urmărim actorii cum își ilustrau personajul,
deși au vorbit românește aproape pe tot parcursul piesei (alături de câteva
fraze în engleză, germană și franceză), mulți dintre noi am înteles acțiunea
acesteia- o poveste tristă despre un poet pe nume Popescu, viața sa și
dragostea sa și cum moartea este o parte din viață.
Când ne-am
întors în Sibiu, doi elevi români ne-au arătat centru orașului. Ne-au plăcut
clădirile și atmosfera foarte mult- frumoasele biserici vechi, impresionanta
Piața Mare (cu o statuie a fondatorului școlii partenere, Gheorghe Lazăr) și
Podul Miciunilor cu vederea sa încântătoare.
Apoi a urmat timpul liber pentru elevi, iar
câtiva dintre noi am fost la un bar de karaoke, unde ne-am distrat povestind și
cântând împreună.
Miercuri, 24.10.2012
Această zi a început foarte devreme- a trebuit să fim la stația de autobuz
la ora 7 . Dar pentru un motiv întemeiat: Am avut în plan un drum lung cu
autocarul. Mai întâi ne-am oprit la Sighișoara, “un bun exemplu de
mic oraș medieval
care a jucat un important rol strategic și comercial la extremele Europei
centrale timp de câteva secole”, așa cum este descris de site-ul UNESCO World
Heritage Centre. A fost și o oportunitate fascinantă de a observa moștenirea
medievală a zonei.
După prânz, am ajuns la destinația noastră
principala: Castelul Bran, locul unde a trăit cu adevărat contele Dracula. Desigur, el
nu a fost vampir - acest fapt a fost inventat de autorul Bram Stoker -, dar el
era cunoscut ca un domnitor foarte strict și de asemenea un judecător aspru
dacă se isca o ceartă între supuși. Din această cauză românii de azi îl strigă
(în glumă) pe Vlad Țepeș (acesta era numele lui adevărat) ori de câte ori se
petrece vreo nedreptate. Așa cum ni s-a spus cu o zi înainte, Țepeș era
important pentru piesa noastră de teatru, pentru că trebuia să îl chemăm în
ajutor. Așa că am realizat un scurt videoclip (filmat de echipa poloneză/ Dr. Maliszewski ) care ne înfățișa pe toți alergând în sus pe treptele castelului Bran
și strigând după ajutor.
A fost foarte amuzant și nu a durat mult timp, iar apoi am putut vizita
întregul castel. Nu arată deloc ca un castel al unui vampir , în schimb este
foarte fermecător, asemănător unui castel pe care cineva și l-ar imagina pentru
“Frumoasa Adormită”.
Când ne-am întors la Sibiu , majoritatea dintre
noi au mers direct acasă la gazdele noastre pentru că eram foarte obosiți.
Joi, 25.10.2012
Joi a fost ziua importantă pentru piesa noastră de teatru. De dimineață, am
repetat încă o dată, apoi am jucat cu adevărat- foarte concentrați, cu camerele
video filmând.
Cu toții am fost mulțumiți, a ieșit foarte bine. Sfârșitul fericit al
piesei și aplauzele profesorilor ne-au făcut să ne simțim mândri de munca
noastră. Sperăm să arate bine când secvența de la castelul Bran va fi adaugată
videoclip-ului.
După prânz, am mers la Muzeul
Satului din Sibiu .
A fost plăcut și relaxant. Mai întâi am învățat cum să ne confecționăm
propriile noastre măști din materiale simple, cu ajutorul sfaturilor experte de
la angajații muzeului. Apoi ne-am plimbat pe lângă variate clădiri istorice -
mori de vânt, biserici de lemn și gospodării tradiționale – toate într-un
peisaj minunat.
Seara a fost petrecerea finală, din
nou la restaurantul Kontiki, care ne-a plăcut foarte mult. Mâncarea a fost
grozavă și ospătarii au fost foarte atenți. Ne-am simțit bine dansând și
vorbind împreună.
Vineri, 26.10.2012
Aceasta a fost cea mai relaxată zi dintre toate- am terminat piesa de
teatru cu o zi înainte, și acum ne putem destinde. Dar am profitat de timpul
nostru chiar și atunci. Mai întâi am fost la barajul și la biserica din Gura
Râului. Apoi am mers la Săliște și am vizitat școala și biserica de acolo. În
ambele localități, am vizionat dansuri încântătoare pregătite de elevi români,
unii dintre ei cântând la fluier și un grup de dansatori, toți îmbrăcați în
costume tradiționale extraordinare. Am fost de asemenea impresionați de
bisericile ortodoxe, decorate frumos și diferite de cele catolice sau protestante.
După toate acestea, am avut timp să ne
plimbăm prin Săliște, într-o vreme caldă și însorită de Octombrie. Prânzul a
fost delicios și gustos ca toate celelalte mese de până atunci; am avut timp să
povestim cu prietenii noștri și să ne bucurăm de ultimele ore petrecute
împreună. Apoi a venit timpul plecării- mai întâi echipa din Polonia, care a
plecat cu autocarul la București, și mai apoi echipa din Germania, care a
zburat acasă în acea după-amiază.
Echipa italiană și cea turcească au
plecat sâmbătă, pe 27 Octombrie.
Păreri
individuale
“Pentru mine a fost o experiență nouă pentru că am întâlnit la Sibiu
multe persoane noi, tinere și de treabă, interesate de pace și toleranță în
lume. Am fost nefericit când a trebuit să plec deoarece legăturile cu unii participanți
au devenit puternice. Acum îmi este cu adevărat dor de ei.”
(Polonia)
“ Totul a fost foarte bine organizat și a fost minunat să iau parte într-un
proiect atât de cool. Îmi amintesc totul ca și cum a fost ieri. Îmi lipsesc cu
toții: elevii,
profesorii și familia care m-a găzduit. A fost greu să le spun rămas bun, dar
am rămas cu niște amintiri plăcute. Am creat o legătură puternică și putem
oricând să povestim pe internet. Toți am vizitat locuri interesante, am făcut
fotografii inedite și ne-am distrat, deci nu am irosit timpul. Toți am adus
ceva proiectului: dansuri,
glume, prietenie. ” (Polonia)
“Această
experiență m-a schimbat foarte mult pentru că am avut oportunitatea să cunosc
oameni noi, să îmi fac prieteni și să învăț ceva nou despre fiecare țară în
parte.” (România)
“Mi-a plăcut
că noi, oamenii implicați în proiect, am avut o legătură, ne-am simțit ca o
mare familie și părea că ne cunoaștem de ani buni.” (Italia)
“Mi-a plăcut
totul în această săptămână: obiectivele turistice au fost impresionante,
atelierul de teatru a fost plăcut, dar cel mai mult a fost minunat să întâlnesc
participanții din celelalte patru țări.” (Germania )
“A fost o săptămână extraordinară pe care nu o să o uit niciodată în viața
mea.” (Turcia)
No comments:
Post a Comment